love_tom_92
Administrator
 Din: Alba Iulia
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1595
|
|
Pe 26 noiembrie, intr-un luxos hotel parizian, Eleonore si Heloise, cele doua castigatoare ale marelui nostrum concurs Tokio Hotel, au avut ocazia de a intalni grupul complet. Un privilegiude a fi altauri de Bill, Tom, Gustav si Georg, urmat de o seara de neuitat la Bataclan, unde grupul avea concert in seara aceea, in fata unei sali pline. Rezumatul unei seri pline de emotii.....
La intalnirea cu TOKIO HOTEL
Fenomenul
Este deja un an de cand primele faramite ale trupei tokio hotel au inceput sa se faca simtite in estul Frantei, si cand nu ne gandeam ca acest fenomen va prinde asa repede o asemena amploare. Chiar daca Tokio Hotel aveau deja un succes gigant dincolo de Rhin, ne simteam sceptici la ideea ca un grup rock german, oricat de genial ar fi, ar putea trezi un asemena entuziasm, in franta, unde, adesea engleza este studiata ca prima limba straina inaintea germanei. Dar, ca milionae ge germani, am cazut prada sarmului trupei, si de la primele semne de declansare a Tokiomaniei, am inceput sa urmari indeaproape fenomenul, asteptand sosirea lui in Hexagon cu nerabdare. Si asteptarea nu a durat rea mult. La finele catorva saptamani, in redactia ONE au sosit numeroase scrisori ale fanilor cerand sa afle noutati despre grup. In cateva luni numarul acesto scrisori s-a dublat, apoi triplat, pana cand am ajuns sa facem o caserie speciala numai pt scrisorile cu subiectul Tokio Hotel. Dar nu am asteptat ca Tokio Hotel sa vina sa isi faca debutul in franta, am plecat noi in descoperirea secretelor, la inceputul anului 2006. Atunci am asistat la primul concert al pustilor de la TH, in Germania. Era intr-un oras mic situat la cativa km de Dusseldorf, si in acea zi grupul presta in fata a mai mult de 20.000 de fani. Este datorita acelui concert memorabil (publicam azi cateva poze indedite), ne-am decis sa ii sustinem pe cei de la TH 100%. Este de atunci mai bine de un an si de atunci, grupul a facut furori. Pe cand scrie noi aceste randuri, 45.000 de exemplare sin SCHREI sunt deja vandute in Franta. Un succes de necrezut care sa explica in parte datorita mobilizarii extraordinare a fanilor francezi, care la aceasta ora sunt incontestabil cei mai activi pe noua scena rock. Ca efect, cand am organizat acest concurs pentru a-i intanli pe ce de la TH, nu ne-am gandit ca o sa primim atat de multe raspunsuri pozitive. In final, in urma a mii de carti postale, Eleonore si Eloise, cele doua mari castigatoare au fost alese, prin tragere la sorti.
Pe 26 noiembrie, cele doua au deci intalnire cu cei de la TH, si Nicolas, specialistul nostru in TH, a fost acolo pentru a le insoti.....Urmariti ghidul!
Doua Maximum
Deja nu mai este un secret pt nimeni ca de fiecare data cand vin in Franta, TH se cazeaza la hotelul Serre, la etajul 8, in Paris. Acolo deci le-am dat intalnire lui Eloise si Eleonore, care, in cateva minute, au realizat visul a mii de fani din toata lumea: i-au intalnit in persoana pe Bill, Tom, Georg, si Gustav. Sunt deja mai multe luni de cand Eloise si Eleonore sunt fane TH. Discuri, reviste, DVD-uri, concerte, carti, ele sunt la curent cu tot ce priveste sau ce se leaga de universul grupului. Trebuie sa mentionez ca Eleonore are un atuu. Ea face germana de cativa ani la scoala asa ca poate sa inteleaga aproape tot ce zic cei de la TH, tot ce se scrie despre ei in revistele nemtesti pe care si le procura “a droite a gauche” (kre sa mor dc stiu ce inseamna). Da, Eleonore si Eloise sunt fane adevarate, si iti face placere sa vezi luminitele care le stralucesc in ochi atunci cand vorbec despre grup. Deci, intram cu greu in marele hol al hotelului pentru ca pe trotuar in fata hoteluilui sunt adunati o multime de fani. Ei nu au castigat concursul dar tot asteapota sa vada daca apar cumva cei de la TH. Mi-ar placea sa iau pe toata lumea cu mine, dar instructiunile de la casa de discuri sunt stricte: doua maximum. De la sosirea noastra in hol, un responsabil ne explica ca trebuie sa asteptam calmi cateva minute pana la intalnire. Profit de ocazie sa le explic lui Eloise si Eleonore ca, cu cat vor fi mai destinse si mai naturale, cu atat intalnirea va fi mai agrabila. Caci de obicei se ivesc destule probleme la acest nivel. Fanele sunt foarte stresate ca, odata aflate in fata grupului, vor incepe sa planga si nu vor fi in stare sa pronunte nici un cuvant. Dar nu va fi cazul aici. Eleonore si Eloise m-au asigurat ca au trecut deja peste emotii si ca totul va fi bine, si pentru a ma linisti, mi-au aratat intrebarile pe care le-au pregatit pentru grup. Spre marea mea surpriza, intrebarile erau scrise in germana, lucru care va face cu siguranta placere celor de la TH. Dar gata cu vorba. In capatul culoarului, celebra garda de corp a celor de la Th, Enzo, ne face semn sa ne apropiem. De data asta marele moment pentru Eleonore si Heloise a venit..
Intalnirea
Intalnirea este programata a se desfasura pe veranda hotelului. Grupul nu este inca acolo, dar noi ne asezam in jurul unei mese de leman pentru a-i astepta. Eleonore si Heloise fac tot ce pot pentru a avea un aer destind dar se observa ca acele cateva minute care le despart de momentul mult asteptat sunt interminabile. Si apoi, dintr-o data, uite-i! Tom este cel care intra primul, urmat de Gustav, Bill si Georg. Foarte zambitori, ma saluta calduros (totusi e al 4-lea interviu pe care il facem impreuna in 6 luni) apoi, se indreapta spontan catre Eleonore si Heloise, carora le intind mana. Deseori e asa cu Th. Nu se fandosesc niciodata, iar strangerile lor de mana sunt sincere si firme (chiar dc Georg si Gustav au o strnagere de mana de fier, si ma doare mana de fiecare data dupa ce ne salutam). Toata lumea se instaleaza imediat in jurul mesei, si pentru a destinde complet atmosfera, cele doua fane scoit cadourile pe care le-au adus pentru membrii trupei. O sapca pt Tom, cate un tricou pt Bill, Gustav si Georg. La vederea surasului lui Tom si Bill, fetele isi dau seama ca au nimerit. Cei dori frati sunt complet entuziasmati de cadouri si le multumesc sincer fetelor. Dar timplu zboara si trebuie sa treecem la treburi serioase, adik la interviu. Lent dar sigur, Eleonore scoate hartia cu intrebarile, pe genunchi, respira adanc si pune prima intrebare in germana: CARE ESTE CEL MAI FRUMOS CADOU PE CARE VI L-A FACUT VREODATA O FATA?. Auzind-o vorbind germana, cei patru nu isi ascund uimirea si o felicita pt accentul bun pe care il are. Ei obisnuiesc sa vorbeasca in engleza cu fanii straini dar nu au nimic impotriva germanei. Interpretul aflat in somaj tehnic, este salvat de mine, care, vorbind germana ca o vaca spaniola, nu am nimic impotriva unei mici traduceri a acelei intrebari....si a raspunsului daca tot e facut deranjul....Tom ia cuvantul primul, si, ca de obicei, nu se poate abtine sa nu glumeasca: “EU, INTR-O ZI, CAND O FATA M-A RASFATAT CU ADEVARAT IN PAT, CRED K E CEL MAI FRUMOS CADOU PE CARE L-AM PRIMIT”. Dificil de stiut daca Tom e serios, dar un lucru e sigur, raspunsul lui a decalansat un hohot de ras. Bill continua: “Intr-o zi, una dintre fostele mele iubite, mi-a trimis poze cu ea putin ingrijita(nu inteleg ce vrea sa zica prin “en petite tenue” dar traducerea mot a mot e asa). Pe moment mi s-a parut bizar, dar reflecatand, a fost totusi un cadou dragut.” Cu siguranta cei doi nu sunt frati deloc. Acum a venti randul lui Georg sa raspunda. Ia atitudinea unui gentleman perfect si spune pe o vice grava si serioasa: “ Eu nu am primit niciodata cadouri de la fete. Eu sunt cel care ofera intotdeauna...” Raspunsul sau ii lasa cu gura cascata pe ceilalti care par sa nu creada nici un cuvant din ce spune. Grupul se afla intr-o zi buna si intalinrea se anunta a fi una placuta, aflata sub semnul relaxarii.
Descoperiri
Intrate perfect in atmosfera, Eleonore si Heloise continua cu intrebarile. Ele se incurca la unele cuvinte mai greu de pronuntat in germana, dar cei patru le ajuta mereu sa treaca peste si sa se relaxeze. Intalnirea decurge bine, iar la sfarsitul interviului am aflat anumite lucruri pe care vi le voi dezvalui in continuare. Mai intai, Tom si Bill au fiecare cate un obiect aducator de noroc. Cel al lui Tom este o piatra rotunda cu o gaura mica in mijloc, pe care varul lui mai mic i-a adus-o de la Marea Nordului. Tom nu crede cu adevarat in puterea acestei pietre mici dar, de dragul varului sau, a decis sa pretinda ca piatra ar fi magica. Pe partea cealalta, Bill are mai multe amulete, care, dupa el, il protejeaza de lucruri rele. El nu o are deseori cu el, dar, pentru a se revansa, ce nu isi da nicodata jos este un medalion care contine o poza cu el si mama lui. Eleonore si Heloise care nu stiau aceste informatii, se bucura ca au aflat aceste detalii. In schimb, fetele ii pun o intrebare lui Bill despre faimosul concurs la care a participat cu ani in urma pe un canal de televiziune nemtesc. Bill nu se astepta sa ii fie pusa aceasta intrebare. El pare putin jenat, deoarece, pentru el, acea emisiune apartine trecutului. Atunci, el pusese pariu cu Tom ca o sa castige concursul, si tocmai faptul ca a pierdut pariul il enerva. Tom profita acum de ocazie ca sa rada de Bill, lucru care o incurajeaza e Eleonore sa puna urmatoarea intrebare: “Cand vine vorba de certuri, va batei vreodata?” “Destul de rar” raspunde Tom razand. “Cum poate de altfel stiti – rade- , Bill si cu mine suntem gemeni – Tom e cu 10 minute mai mare ca bill, motiv pt care il tachineaza constant. Nu stiu daca din acest motiv, dar noi suntem chiar foarte apropiati unul de altul, si se intampla chiar rara sa nu cadem de acord la ceva. S-a intamplat pana acum dar nu cu rautate. N-a fost deloc o cearta adevarata.” In acelasi timp isi ilustreaza vorbele prin gesturi, mimand ca ii da un cot lui Bill, pentru a-i cere acordul. Hohot de ras general.
Tonul se schimba
Dupa o buna bucata de timp in care interviul a decus intr-o atmosfera distinsa, tonul se schimba, devenind mai serios, mai personal. Cand Eloise ii intraba pe cei patru daca inca mai viseaza, raspunsul vine unanim: “DA!” Bill explica atunci ca a trai fara vise lui i se pare imposibil. Si succesul formatiei TH nu a schimbat deloc asta. Cu siguranta, formatia este azi una dintre cele mai titrate din lume, dar Bill a constientizat perfect ca nimic nu e gratis si sa succesul nu e etern. Iar visul lui Bill este chiar acela ca aceasta aventura sa continue cat mai mult timp posibil. A trai din muzica, a concerta, a merge la intalinrile cu fanii, a inregistra noi albume, asta e ce il face pe Bill sa continue sa viseze. O anumita emotie i se face simtita in voce, si mai ales o mare sinceritate. Eleonore profita de asta pentru a-i intreba pe baieti daca au caderi de moral din cadn in cand, si ce fac in acele momente. De data asta, Gustav este cel care ia cuvantul: “Aven si noi ca toata lumea momente mai putin bune, momente in care nimic nu iese cum ar trebui, si care ne trimit moralul la 0. E destul de rar, dar cand se intampla, eu cel putin am tendinta de a ma izola si a nu vedea pe nimeni. Si astept sa treaca.” Tehnica lui Bill si a lui Tom e un pic diferita. “Cand ni se intampla asta, eu unul ma bag in pat cu un ceai cald si imi petrec ziua facand nimic. Cand am moralul la pamant, toata energia care imi da putere ma paraseste, si nu mai sunt in stare de nimic.” Tom adauga, ca, in general, in caz de cadere de moral, ei cauta sprijin in prietenii lor, si il familie. Dar precizieaza in mod egal ca aceste momente sunt destul de rare, mai ales de cand cu succesul formatiei TH. Iata-ne linistiti....
Despartirea
Ne-ar placea mult sa prelungim aceasta intalnire, dar, in acea duminica, pe 26 noiembrie, planurile grupului erau bine stabilite. Intre interviuri, sedinte foto, si repetitii la Bataclan, nu e nici o secunda de pierdut. Discret, repezentantul casei de discuri ne face semn ca ar trebui sa punem capat intalnirii. Inainte de asta, se impune o mica sedinta foto, si mie imi revine delicata misune de a imortaliza momentul. Odata facuta poza de grup, fetele intraba daca pot face cate o poza separat cu fiecare mebru al trupei. Simpatici ca intotdeauna, Bill, Tom, Georg si Gustav le joaca jocul si scot cele mai frumoase zambete pt poze. Nu mai trebuie sa mentionam ca TH este o formatie abordabila, care a ramas simpla si in rezonanta totala cu fanii sai. Daca mai punem la socoteala ca cei patru sunt chiar “sweet”, intelegem atunci de ce sunt trupa rock numarul 1 in Germania si totdata in toata Europa. Ok, momentul despartirii se apropie, si pentru Eleonore si Eloise, se anunta o separare dificila. Ele tocmai au petrecut un moment de intimitate de necrezut cu trupa, si de acum inainte viata lor de fane nu va mai fi cu siguranta la fel. Daca despartirea e putin trista, din fericire fetele stiu ca nu va fi de lunga durata. De fapt, in cateva ore, TH va fi pe scena de la Bataclan si evident, Eleonore si Heloise vor fi acolo pt a aplauda. Asadar parasim hotelul Serre, simt ca fetele se straduiesc sa isi stapaneasca emotiile. Imprasite sentimentul ca au trait un moment unic in viata.
Coada
Chiar daca acea duminca a inceput bine, programul de petrecere e departe de a fi terminat. E ora 16:00 si noi ne indreptam sa luam un taxi catre Bataclan. Cateva munite mai tarziu, ajungem la destinatie, abia coborati din masina, constatam ca o impresionanta coada se intinde pe trotuar. Dupa socul intial, aflu ca unii fani sunt acolo de la ora 7 dimineata. E decis, fanii TH sunt de necrezut. Bine ca au castigat concursul nostru pentru ca altfel Eleonore si Eloise ar fi fost obligate sa stea la rand ca toti celilalti. Potile salii sunt inca inchise si nu stiu daca voi reusi sa le bag inauntru inainte. In final, o ora mai tarziu, portile se deschid. Emotiile cresc si se aud tipete. Ne luam coate din toate partile, dar, din fericire, garda de corp a celor de la TH imi face un semn si le lasa pe Eloise si Eleonore sa intre primele. In sala e imbulzeala. Mai multe duzine de fane se afla ingramadite la scena, inghesuite ca sardinele, sa nu cumva sa piarda vreun centimetru. Au asteptat ceasuri lungi pentru a fi atat de aproape de formatie, si nimeni si nimic nu le va clinti. In timp ce randurile se umplu incet incet, grupuri de fani canta melodiile preferate de la TH. Atmosfera este calda, foarte calda, exploziva chiar.
Concertul
Acum este putin peste ora 8, si Bataclan este cufundat in bezna. In total mai mult de 1500 de fani sunt aici pentru TH. Dintr-o data, in penumbra, trei siuete isi fac intrarea in scena in aplauzele unui public incitat. Este inutil sa fii un mega fan TH pentru a intelege ce simt Tom, Gustav si Georg in starting-blocks, gata sa dea tot ce e mai bin din ei pentru ca acest concet sa fie memorabil. Dupa asteptarea indelungata, momentul asteptat vine intr-un final. Bill nu este inca pe scena, iar, pentru a creste tensiunea, incepe din backstage sa cante Jung und Nicht Mehr Jugendfrei. Cateva secunde mai tarziu, animat de cateva urlete din public, Bill isi face in sfarsit aparitia pe scena. De data asta concetul e inceput, si seara promite sa fie incendiara, plina de decibeli. “Suntem impreuna pentru ultima oara????” canta Bill. Fara indoiala, raspunsul este “NU”. Printre fanii din primul rand, unii nu rezista socului si lesina, dar nu e nimic grav. Trupa creaza perfect starea necesara pe scena pentru piesa Beichte, apoi Ich Bin Nicht Ich, urmat de mult asteptatul Schrei. Cum era prezis, majoritatea fanilor de la Bataclan stiau versurile acestor melodii pe de rost. Ť schreeeei........Schreeeiiiii ť(mi-a fost mila de saracele versuri sa le traduc). Auzint urletele publicului, tipatul parca nu a fost nciodata mai dureros ca atunci. Odata terminat Schrei, Bill, plin de energie, incepe, Leb die Sekunde, si cere publicului sa cante versurile impreuna. Fanii nu se lasa rugati si fideli textului cantecului, profita de fiecare secuna a concertului, pentru a nu pierde nimic. In noaptea asta Tokio Hotel straluceste. Minutele trec, catecele de asemena, dar nimic nu poate stavili entuziasmul fanilor. Dupa Schwarz, Lass uns hier raus si Gegen Meine Willen si primele acorduri din DDM se aud in Bataclan. Mai mult decat un cantec este un veritabil imn. „este prima oara cand venim la Bataclan dar am avut rareori parte de o asemena atmosfera....e magnific“[........] Si cum un lucru bun nu vine niciodata singur, piesa Wir Schliessen uns Ein, un cantec mai putin cunoscut printre fani. Cu acest cantec de altfel trupa isi incheie prestatia, iesind de pe scena in ovatiile fanilor care vor mai mult. Grupul revine cateva secunde mai tarziu pt sprintul final cu Frei im Freien Fall si apoi Unendlichkeit. In loc de adio, cei patru reiau notele de la DDM. Emotia este de nestapanit si toti parca vor sa prelungeasca la nesfarsit acest moment incredibil.[...]
_______________________________________
Schrei wenn nicht mehr geht und lass es alles hinter dir , es gipt nicht mehr zu verlier`n
|
|
)...super...ce norocoase! 
as da orice sa fi fost in locul lor... 
)
