love_tom_92
Administrator
 Din: Alba Iulia
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1595
|
|
In spatele misterului camerei 483 se ascund 4 baieti aflati pe culmile unui succes fara limite, fara frontiere. Intalnire privilegiata cu Bill, Tom, Georg si Gustav, pe care ii cunoasteti deja.
Ultima data cand ne-am intalnit a fost la Cannes, inainte de faimoasa defilare pe covorul rosu. Ce amintiri aveti de acolo?
B.K. A fost super. Am stat intr-un hotel magnific cu o priveliste de neuitat asupra golfului Cannes, am dat interviuri pe o terasa insorita, langa o piscina mare, sub palmieri. Crede-ma ca pentru noi care venim din N Germaniei ne-a facut super bine.
T.K. In plus am remarcat ca avem din ce in ce mai multi fani in Franta. In drum spre Palaltul Festivalului era o multime de oameni care strigau si care ne asteptasera ore intregi.
B.K. Am un singur regret;faptul ca nu am putut sa merg la festival alaturi de restul trupei deoarece a trebuit sa ma reintorc in Germania pentru un alt promo foarte important.
DOMNUL ARTHUR
Care a fost acea intolnire asa de importanta?Legata de promovarea filmului “Arthur und die Minimoys”?
B.K. Am fost invitat la premiera filmului regizat de Luc Besson, in care i-am imprumutat vocea mea lui Arthur, pentru a-l dubla in germana. A fost super sa fac asta, chiar l-am intalnit si pe domnul Besson in persoana. Este un mare regizor si s-a purtat super dragut cu mine.
In ultimul vostru clip, UEDW, aratati referitor la fizic, multe aspecte diferite. Puteti sa ne povestiti cum a fost la filmari?
B.K. A fost o filmare destul de solicitanta in sensul in care am filmat 28 de ore non stop. A fost deci destul de obositor pentru noi pentru ca nu suntem obisnuiti sa municm atata, cu o echipa de filmare demna de cinema.
T.K. Am muncit cu 60 de figuranti si, pentru ca imaginea sa fie cat mai aproape de versurile cantecului, am recreat un oras al viitorului foate trist, foarte gri. Tori acei figuranti trebuiau sa se comporte ca o armata de clone, rasi in cap, si imbracati cu haine de armata(inchisoare). Sunt doua nivele suprapuse, figurantii care defilau pe de-o parte, si noi pe de cealalta parte.
B.K. Trebuia sa dam impresia ca acea armata de clone se elibera odata cu cantecul nostru, pentru ca asta este tema lui: a indema oamenii sa creada in ei insisi, sa isi urmeze propriile idei, chiar daca sunt impotriva curentului, impotriva ideilor cele mai impartasite de ceilalti. Versurile aici sunt foarte pozitive, spun ca pentru a iesi din rutina cotidianului, trebuie cateodata sa te eliberezi si sa iti traiesti propriile visuri, ca acelea care au urmat debutului nostru in TH.
TRANSFORMAREA PENTRU CLIP
TH are o imagine proprie. Credeti ca fanii vostrii pot fi surprinsi de look-urile voastre noi, mai ales in acest clip unde intrati oarecum fiecare in pielea celuluilat?
B.K. De fapt, acest clip ne-a adus senzatii foarte ciudate pentru ca hainele pe care le purtam erau terne, iar orasul pe care il traversam era foarte gri. Nu ne este rusine deloc de imaginea noastra. Doar am intrat in pielea unor personaje pentru a evidentia mai bine versurile cantecului nostru. Intr-in fel a fost o maniera de a ne pune in slujba acestui cantec, care ne este foarte drag. Am vrut sa aratam intr-adevar ca si noi am avut de depasit anumite limite pentru a ne realiza complet, atat ca muzicieni cat si ca oameni.
Ati fost influentati de “Metropolis” al lui Fritz Lang pentru orasul vostru futurist?
B.K. Nu, deloc. De altfel i-am fi putut acorda si influente politice, dar nu este deloc cazul aici. In montajul orasului, cu toata tristetea sa, am vrut sa evidentiem griul cotidianului din viata fiecaruia. Traversandu-l alaturi de clone inumane, am vrut sa aratam incercarile pe care viata ni le poate rezerva, dar si limitele pe care trebuie sa le depasim pentru a ajunge sa ne eliberam dintr-un mediu nefavorabil. Deci nu are nici un substrat politic sau cultural bine precizat. Sunt doar imagini care ajuta un text, pentru cei care, ca si noi, vor sa traiasca in fond propria lor existenta.
T.K. Versurile instsita de altfel si pe faptul ca noi usi de pot deschide, dezvaluind o noua lume careia suntem nevoiti sa ii acordam o sansa.
A LUPTA IN FIECARE ZI
Este acest clip, in mod egal, si oglinda succesului ce inconjoara TH?
B.K. Da, putem sa facem desigur o paralela intre acest cantec si vietile noastre actuale. De asta este cantecul care deschide “Zimmer 483’.
T.K. E adevarat ca toti am inceput o noua viata, ca ne-am schimbat odata cu succesculgrupului nostru, si ca, in final, urmarindu-ne scopurile, muncind pe rupte, am putut sa ne eliberam si sa evitam obstacolele pe care inevitabil le intalneste un tanar neamt care vrea sa faca nuzica rock. Am putut sa ne depasim conditita sociala si sa ne traim pasiunile fara limite.
B.K. Chiar si asa, in fiecare zi exista noi limite. Noi scopuri pe care sa ni le fixam, odata ce le-am atins pe cele precendente. Cred ca in toata lumea e la fel: obtinem ceea ce cautam, si, odata ce ne-am ains scopul, cautam imediat un alt obiectiv de atins. De aceea, pentru TH, chiar daca este dificil sa vedem visurile implinite cu succes, continuam cu siguranta sa ne luptam in fiecare zi.
PROPRIUL NOSTRU DRUM
Asta este modul vostru de a va motivam sau o autocritica adoptata in interiorul grupului, pentru a tine piept unui succes extraordinar?
B.K. Eu cred ca deja am parcurs o parte din drum, plin de lucruri destul de bune. Intotdeauna ne-am urmat propriul nostru drum, fara a ne abate, fara a ne razgandi nici unul dintre noi. Nu putem sa vorbim despre autocritica pentru ca nu intotdeauna avem puterea de reactie necesara, pe moment, pentru a ne da seama de ceea ce este bine sau nu pentru grup. Asta o facem dupa instinct, dupa cum ni se pare noua bine pe moment.
T.K. Cu primul nostru album, ne-am indeplinit o parte din visurile noastre si asta spunem in noile noastre cantece de pe “Zimmer 483”. Cu acest album ne realizam intr-adevar sansa si atentia de necrezut a fanilor nostrii, care ne motiveaza enorm. Vrem sa aratam publicului nostru ca in sfarsit nu e asa de greu decat sa te eliberezi, si ca trebuie sa iti faci cateodata o autocritica pentru a ajunge acolo. Oricum, avem in fiecare zi de infruntat noi obstacole, de indeplinit noi perspective, cu bune si cu rele. Asta-i viata, nu?
Tonul single-ului anunta un album mai dur, la nivelul sound-ului, mai rock. Asa il vedeti si voi?
B.K. Da, intr-adevar e mai multa chitara in “Zimmer 483’., lucru care poate fi vazut ca o evolutie naturala,dat fiind faptul ca o sa facem show live si ca el este adaptat marilor Sali de concerte.
T.K. Sunt de asemenea si balade pe noul nostru disc. Ne place mult sa le amestecam pe cele 2 in albumele noastre, titluri energice dar si mai romantice. De fapt nu ne-am propus sa facem mai mult rock., dar asa a fost sa fie, pe durata intregistrarii discului.
RELAXARE INTAI DE TOATE
Cum ati abordat noul vostru disc? Sub presiunea succesului sau cu dorinta de a va asuma riscuri si a va surprinde fanii?
B.K. De fapt nu am avut nici un scop precis cand ne-am apucat sa scriem cel de-al doilea album. Cantecele au venit unele dupa altele, natural, si fara multa dezbatere pe tema de “concept author”. Nu ne-am gandit la presiunea succesului cand am inregistrat, desi de fiecare data eram constienti ca ele vor aparea pe piata.
T.K. bineinteles ca speram sa nu ne deceptionam fanii, dar sincer, nu a a fost prioritatea noastra. Am cautat mai degraba sa facem cantece care sa ne faca noua placere sa le cantam.
B.K. Cu ocazia inregistrarii acestui album, am invatat cu adevarat sa o lasam mai moale, fara sa ne gandim la presiune, de oriunde ar fi venit ea. Marea noutate este ca am avit mai mult timp in studio. Asta a fost un adevarat confort, mai ales ca am lucrat cu aceeasi echipa de producatori. In concluzie am facut exact ceea ce am vrut sa face, ceea ce nu a fost si in cazul primului album.
Ascultati “Schrei”intr-o maniera diferita acum ca exista “Zimmer 483’?
B.K. Da, desigur, cand ascult “Schrei” mi se pare ca e foarte foate departe de noi (rade). Iti dai seaman, aveam dar 13 ani cand l-am inregistrat.
T.K. Cantelcele de pe “Schrei” sunt, cu toate acestea, foarte aproape de noi pentru ca am trait mult cu ele, interpretandu-le pe scena. Ni le-am apropiat cu timpul, ele au evoluat odata cu noi. Tocmai de aceea nu le privim nostalgic, ele fac parte efectiv din viata noastra, si chiar si acum ne identificam cu ele.
NOSTALGIE, NOSTALGIE...
Aveti deci o nostalgie cu privire la inceputurile voastre? Regretati lucrurile pe care nu le mai puteti face?
B.K. Da, desigur, avem o multiem de amintiri de la inceputirile noastre. Pastrandu-le, amintindu-ni-le, le transformam intr-o protectie pentru a nu ne pretinde ceea ce nu suntem. Imi place sa ma raportez la primele dati : primul concert, prima data intr-un studio, prima aparitie TV, primul turneu in Franta...(rade). Astea sunt intotdeauna momente de emotie maxima, momente puternice cu care nu ne vom mai intalni niciodata. Si in acelsai timp, dupa acele amintiri ne masuram evolutia si aventura.
G.L. Ne distram mult cand revedem poze de la inceputurile noastre. In acel moment, este evident ca ne cuprinde nostalgia, dar ceea ce traim astazi e intr-adevar puternic. Si nu regretam nimic.
T.K. Si apoi, la inceputurile noastre, eram chiar incepatori, nu cunoasteam nimic despre viata de muzician, nimic despre rock. Ne uitam de exemplu la studiourile de inregistrari cu o chii mari plini e uimire. Imi aduc iminte ca vedem totul enorm. E adevarat ca acelea sunt momente pe care nu le vom mai trai niciodata. Dar experienta ne face mai buni, ne aduce noi bucurii, ne motiveaza intotdeauna.
B.K. E adevarat si ca totul merge foarte repede pentru noi si ca nu avem timp pentru nostalgii.
T.K. De fapt, eu simt nostalgie cand ma gandesc la primul nostru turneu care a fost super. Datorita acelor momente suntem acum cine suntem., pentru ca facem muzica. Suntem de altfel foarte nerabdatori sa pornim din nou la drum.
CAMERA MISTERIOASA
Fanii vostrii ne asalteaza cu intrebari referitoare la semnificatie titlului albumului vostru. Este adevarat ca prezentati solutia enigmei intr-unul din cantecele de pe “Zimmer 483”?
B.K. Da e adevarar, dar nu vrem sa spunem mai mult, e la latitudinea fanilor sa descopere. Nu vrem sa le stricam placerea de a cauta. Oricum camera exista si acolo am inceput efectiv cel de-al doilea album. O sa va zicem mai multe data viitoare.(rade).
MULTUMIM FANILOR FRANCEZI!
Gustav si Georg, voi vorbiti mai putin in interviuri; putem spune ca sunteti mai timizi decat ceilalti?
G.L.(rade uitandu-se la bill si tom) Mda, nu prea vorbim mult. Si avem si doua catze in grup care nu se opresc toata ziua. Nu, glumeam, cred pur si simplu ca noi suntem cei mai calmi, cei mai rezervati din grup. Tocmai asata ne echilibreaza ca trupa, ne confera un ritm comun. De fapt, gandim la rece si luam parte, in cea mai buna maniera posivila, la toate deciziile importante care au legatura mai pe departe sau pe aproape cu TH. De altfel profit cam am microfonul(rade) ca sa multumesc fanilor francezi pentru ca ne urmeaza peste tot cand ajungem aici, de la aterizarea pe aeroport pana la iesirea de la concerte. Super. Mii de multumiri!
G.S. Eu sunt de acord cu Georg (toti rad)
_______________________________________
Schrei wenn nicht mehr geht und lass es alles hinter dir , es gipt nicht mehr zu verlier`n
|
|
