bite_me_slow
Dieser ist ein cool fan
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 340
|
|
Intrara in park si cautara o bank...o bank mai ferita de ochii lumii.Se asezara incet,insa nu unu' langa celalalt.Raceala veni din partea lu' Bill,fapt care pe Mara o surprinse un pic.Isi inchipuia k poate ceea ce are Bill sa ii zica nu era de bine...insa tacea. Bill park vroia sa sparga gheata si sa-i zica Marei ce avea pe suflet,insa nu stia cum sa inceapa.Nu vroia sa simta ea ceea ce simtise el atunci knd ea i-a zis de acea pauza.Se apropie un pic mai mult de ea pe bank.Ii lua mainile calde intre palmele tremurand ale lui. M:-Bill tremuri....De ce? B:-Tremur pentru k....apoi ezita un pic.Tremur pentru k te-am adus aici in acest loc pentru a-ti marturisi ceva.Atunci Bill ii dadu drumu' la maini. M:-Da,cred k imi poti inchipui ce scop are aceasta intalnire.Insa dak este cum banuiesc yo....prefer sa-mi confirmi tu acele banuieli.Asa k te ascult Bill. B:-Pai...in primul rand vroiam sa te aduc in acest parculetz deoarece aici ne-am cunoscut toti 4 si va ramane tot timpul punctul nostru de intalnire. B:-Vreau sa-ti marturisesc gandurile mele si decizia pe care am luat-o prima oara sufletul meu,apoi a acceptat-o si minte si trupul meu.Intre noi totu' mergea perfect pana knd singuratatea pe care o simteai tu a fost mai puternik,si a pus stapanire pe mintea ta,facandu-te sa ma tradezi.Acea tradare kre yo am primit-o k un pumnal infipt direct in inima....a carei rana este ink deschisa,iar acele picaturi de sange au devenit lacrimile sufletului meu,care se dezlantuie de fiecare data knd imi trec prin minte vorbele tale. Fata tacea....nu mai avea puterea sa mai zica ceva....isi inghitea lacrimile care nu le mai putea controla. B:-Dupa lesinu' tau am vrut sa-ti fiu aproape...am dat vina pe mine de suferintza ta...insa mi-am dat seama k nu era asa.Tradarea e tradare,chiar dak sunt unele tradari care pot fii iertate.Si tu mai tradat...chiar dak mai tradat,te-am iertat deja,fapta ta imi este ink vie in minte si in suflet.Si sincer deocamdata nu ma pot gandi la o impacare.Sufletu' meu a plans prea mult si vreau ca acea rana sa se inchida,chiar dak atunci knd te va zari se va deschide,nu o pot controla pur si simplu. Ar fii mai bine dak amamndoi vom accepta acest ragaz de timp nelimitat. Mara isi plangea suferintza;ramase stana de piatra,insa intr-un fel isi dadea seama k greseala ei era prea mare...si intr-un fel isi accepta pedeapsa.Gatu' o ardea usor de la atatea lacrimi cat inghitise. Acesta era finalul.Bill atunci se ridica de pe bank spunandu-i un ultmi lucru.(Abia atunci lui ii cursera lacrimile pe fata,lacrimi care incercase sa le controleze vrand sa raman puternic in fata ei) B:-Stii Mara,dak inimile noastre se vor mai regasi candva,atunci inseamna k iubirea noastra este nemuritoare.Atunci inseamna k suntem pregatiti sa o luam de la capat. B:-Adio Mara!si se apleca sa o sarute pe frunte,simtind-o pentru ultima oara aproape de el,dar in acelasi timp foarte departe. Se intoarse si pleca...viteza pasilor baiatului se marea,vrand sa nu mai ramana in acel loc...o lasa pe fata in urma lui,distrusa,insa fata singura isi distruse iubirea. Mara nu incerca sa-l opreasca pe Bill ii era greu dar vroia sa respect decizia suferintei lui. Timpul acum era cel care decidea in locul lor,iar mai presus de timp era iubirea care dak era asa de mare,le calauzeau pasii unuia catre celalalt. ~FIN~
_______________________________________
 "Daca vreau sa te vad,de ce desenez chipul tau pe fiecare colt de foaie?Daca nu imi pasa de tine,atunci de ce mi-e teama ca indiferenta mea te doare?Daca nu astept nimic de la tine,atunci de ce scriu mereu numele tau dupa prenumele meu?Daca nu ma mai intereseaza viata ta,de ce urechile-mi cauta o veste despre tine?Daca nu m-a durut ceea ce mi-ai facut,atunci de ce ma simt atat de pustiita pe dinauntru?Si de ce ai facut-o?De ce tu,dintre toti acei oameni care din jurul meu?Si erau atatia care chiar ma urasc...Tu ma iubeai sau asa spuneai...ai mintit?Chiar sunt atat de rea,incat sa merit tot ce mi-ai facut?M-ai invatat sa am incredere in oameni,mi-ai fost alaturi cand m-au dezamagit altii,mi-ai vindecat durerea si mi-ai demonstrat sa e mai bine sa traiesti,chiar daca asta implica si suferinta,decat sa te ascunzi intr-un glob de cristal.Dar acum cina ma mai vindeca?Mi-ai zis ca totul in viata are un rost,cum orice rand dintr0o carte are un talc.Nimic nu e la intamplare si orice om are de facut ceva pe Pamant:ai spus adevarul sau au fost doar minciuni pentru o viata mai buna?Acum ti-ai vazut interesul...Am vrut sa dau vina pe cei care ma iubesc indeajuns de mult incat sa te propulseze pe tine la dorinta mea,dar nu pot face o asemenea nedreptate!Nu e vina lor ca nu ai stiut sa apreciezi ce ai avut... Iar maine,cand ma voi trezi,imi voi lua haina si voi iesi din casa zambind,pentru ca lucrurile bune si clipele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de tine au fost mai multe decat momentele de agonie,iar daca cineva a hotarat sa platesc pentru ele cu suferinta de a fi tradata,atunci accept!Pentru ca merita! Te-am iubit pe tine,dar mai mult iubesc momentele petrecute impreuna si amintirea a ceea ce a fost!Iar daca stau si ma gandesc,nu imi doresc sa iti vad chipul,imi doresc sa vad fericirea pe care eu am sadit-o in ochii unui om!Nu mi-e teama ca indiferenta mea te doare,ci mi-e teama ca as putea sa fac pe cineva sa sufere;numele tau era doar o modalitate de a schimba ceva in viata,dar exista schimbari mult mai benefice si mai evidente.Urechile mele nu cautau o veste despre tine,ci inca o vorba de duh pustiit.Nu e nici desertul pustiu,de ce ar fii sufletul meu? Am iubit si iubesc orice si pe oricine,pentru simplul motiv ca merita iubire,iar o deceptie nu ma va impiedica sa iubesc in continuare."
|
|