 teeaDieser ist ein cool fan
Postari: 140
|
|
Se furisa cu inima cat un purice, pretextand ca vrea sa mearga la baie.
,,O, Doamne! O, Doamne! Am plecat inainte sa vina. De data asta am scapat, dar ce ma fac? Tot o sa trebuiasca sa dau ochii cu el odata si-odata. Nu! Nu pot! Chiar am incurcat-o. O sa ma dea afara! Mama o sa ma omoare! Ce ma fac?! Trebuie sa ies de-aici. Cel mai penibil moment din viata mea...Parca il aud : <<...incalcarea codului deontologic...>>. Suna chiar aiurea! S-a terminat! Trebuie sa recunosc asta. Dar nu pot…..Poate daca ma rog de el: Domnule Richter, promit ca nu se va mai intampla! A fost o greseala...Nu-i spuneti mamei! Trebuie sa ma intelegeti si pe mine... Poate merge. Da, poate merge...”
Putin mai linistita, se privi in oglinda. Avea parul strans intr-o bonetica de spital. Perfect. N-o s-o recunoasca. Iesi din baie, uitandu-se in stanga si-n dreapta. Nu era nimeni pe hol, dar preventiv, isi puse pe fata o masca uitata de cineva pe chiuveta si se indrepta spre scari alergand. Nu si-o fixase prea bine si in cele din urma fu nevoita s-o tina cu mana.Trebuia sa mearga afara...
*
* *
Se auzeau batai disperate in usa. Simina se trezi brusc, speriata.
-Jesus Christ! Care e dementul...?Vin!...Vin acum!...
Ajunse pana la intrare si deschise. Hannelore o privea zambind din usa.
-Singura?... Parintii tai?...Raisa?...
-Nu sunt acasa, spuse Simina adormita.
-Pot sa intru? zise Hannelore, dandu-si rucsacul jos.
-Deja ai intrat, ii raspunse Simina aparent suparata. Apoi zambi, dandu-se la o parte si invitand-o in living. Vrei ceva de baut? Apa? Suc? Poate...putin rom?
-Apa, zise Hannelore privind la cartile din biblioteca. Tu erai aia care fugea pe hol cu o masca la gura? spuse deodata. Ti s-a facut rau?
-Pai...da; nu se poate spune ca ma simteam prea bine, zise Simina ezitand.
-De ce?o intreba Hannelore.
-Nu...stiu. Nu ma simteam bine...
-Aha... OK, ce se intampla?o lua Hnnelore din scurt.
-Ce vrei sa spui?
-Cu tine. Te porti ciudat.
-Ba nu! De ce crezi ca ma port ciudat? tipa Simina.
-Nu stiu... mi se pare ca te ascunzi de Richter. De ce?
-Ba nu ma ascund! Zise Simina indignata.
-O, ba da...
-Ba nu, nega Simina.
-Ba da.
-Ba nu. Sunt pur si simplu ocupata si din intamplare nu ma aflu pe hol cand el se afla pe hol si...
-Bine. Daca spui tu...zise in cele din urma Hannelore.
-Asa e! Asta e adevarul.
-Da, dar mi se pare ca...
-Sssst!o intrerupse Simina.
-Ce?
-Se-aude ceva.
-Ce?
Tacura amandoua.
-Vine din dormitor!sopti Simina, apoi se duse pana acolo. Hannelore o urma. A, e doar telefonul, zise usurata.
-Si...raspunde, ce mai astepti?ii spuse Hannelore.
Dar pana sa se dezmeticeasca, intra robotul: dupa semnal, lasati un mesaj. Apoi se auzi o voce care lui Hannelore i se paru cunoscuta.
,,Simina, daca esti acolo vorbeste! Te-am sunat sa-ti spun ca am aranjat totul si...''
Simina se inrosi pana in varful urechilor. Ridica repede receptorul si ii facu semn lui Hannelore sa o lase singura sa vorbeasca.
De partea cealalta a usii se auzeau doar franturi din convorbire: ,,...ti-am zis sa nu ma mai suni niciodata pe numarul asta!” ,,da, am cumparat” ,,...da, mi se pare perfect. Nu-si va da nimeni seama”.
,,Dumnezeule mare! Isi zise Hannelore. Simina, ce-ai facut???”
|
|
)))
lau drogat p bill ji nmn no saji dea seama
o sa fak boomm 
nu va place fiq? e prea plictisitor? va promit k o sa urmeze si parti mai interesante...