 gabitzaDieser ist ein cool fan
Postari: 337
|
|
-Hei, hei,esti bine? intreba Bill, vizibil ingrijorat.Statea in genunchi langa Tom, tinandu-l strans de umeri.
-Ce s-a intamplat?De ce suntem pe jos?
-Nu stiu, amice. A fost ciudat. Ai inceput sa tremuri si sa vorbesti aiurea, fara niciun sens. N-am inteles nimic, dar in orice caz, a tebuit sa iti dau doua palme sa-ti revii.
Tom nu zise nimic, simtea ca Bill il examineaza.Ridica putin capul;intalni privirea lui Bill. Se uita la el cu ochii mare; era palid si il strangea inca de brat. Tom lasa capul in jos, inchise ochii si ii stranse tare. Nu vreoia sa vada altii cat de slab era in situatii ca acestea. Nu. Nu vroia sa arate ca e sensibil, nu putea suporta ideea ca is e intamplase asta de fata cu Bill. Da,Bill.. Tocmai el... Bill il amenintase cu bataia, era impotriva lui pentru ca se luase dupa Amy si o pipaise putin..Si acelasi Bill isi facea griji pentru el!
<Hei, nu lesina iar!Trezirea!> se auzi vocea lui Bill de undeva de departe. Deschise ochii. Nici nu constientiza ca Bill ii daduse drumul si se ridicase de jos.Zambi putin rusinat si raspunse:
-Nu, stai linistit. Acum imi este bine, merci.
-Ai de gand sa stai aici toata ziua? intreba Bill, vazand ca Tom se rezeama de zid,fara insa a se ridica de jos.
-Nu, doar pana vine papusica aia pe aici... ranji Tom.
-Ei bine,papusel, vad ca ti-a mai venit inima la loc.. si zambetul idiot...
-frate, cum sa-ti explic eu mai pe intelesul tau... m-a lovit in corason papusa...
-Frate, cum sa-ti explic eu mai pe intelesul tau... te lovesc sub corason daca nu renunti la tonul asta de smecheras cu mine, marai Bill. stim amandoi cat de slab esti, asa ca nu te mai da in stamba cu atitudinea asta de baiat rau, ca te minti singur!Esti sensibil si asta se vede in ochii tai... nu incerca sa fii cine nu esti cu adevarat, ca nu o sa-ti fie bine deloc.
-Gata, aici ai dreptate,ofta Tom. Sunt altcineva in interior, dar stii si tu la fel de bine ca si mine ca daca esti tu insuti in lume, poti sa suferi enorm, pentru cine esti, pentru cum gandesti, cum te comporti, ce zici si ,pana la urma, cum esti tu de fel. Cum tu stii ca eu nu sunt eu cu adevarat, asa stiu si eu ca tu esti altfel. Cum, nu pot sa=ti zic, nu-mi dau seama, dar simt asta. La fel cum simt si ca trebuie sa fiu sincer cu tine, chiar daca mintea imi zice ca nu trebuie sa arat cine sunt cu adevarat.
-Ciudat..
-Da, mane, asa ziceam si eu.. e ciudat ca fac treburile astea, dar ti-am mai zis o data: asa simt ca trebuie sa fac, nu stiu de ce, nu stiu care sunt consecintele,dar le suport, ca n-o fi moarte de om sa vorbesc cu tine despre asta. Ce e si mai ciudat e ca de-abia ne stim, si nu ne-am cunoscut intr-o situatie amicala... din contra, ma ameninti ca ma bati din doua in doua secunde... iar acu cateva minute iti faceai griji pentru mine... e chiar aiurea senzatia din interior. Parca...
-Parca m-ai cunoaste pe interior, ai sti cine sunt cu adevarat. Parca ai cunoaste gandurile mele si ca nu e normal sa ne certam,asa cum o facem. Parca ai sti ca noi doi vom fi mai uniti decat cei mai buni prieteni si ca ne vom ajuta mai mult inrte noi decat ar face fratii. Parca... parca ai fi o parte din mine si invers...
Tom ramase cu gura cascata la Bill, care privea in gol in timp ce spunea vorbele acelea.
-De unde ai stiut? De unde ai stiut ce vroiam sa zic? Citesti ganduri?
-Nu, raspunse Bill si il sageta cu privirea. Am simtit.
Tacura amandoi, uitandu-se in colturi opuse.Era bizar ce se intampla, era totul ca si cum aveau vieti anterioare in care se cunoscusera, dar nu putea fi adevarat... nu avea cum.. ei de-abia isi stiau numele mic si cu toate astea....
-Trebuie sa plec, mai vorbim. Spuse tom si se ridica sa plece.
-Stai! Nu vii sus?
-Si sa ma omoare tipa in bataie? rase Tom. Nu multumesc, cred ca daca mai bat o data la usa ei ma trece prin usa vecinei de vis-a-vis.
-Stai linistit, nu are cum,rase si Bill. Nu e acasa. Hai urca... mai vorbim si noi un pic,de colegi, de locurile interesante de pe aici... sa stii si tu cum merge treaba in orasu asta...
-Bine, dar nu stau mult, am niste treburi de terminat.
Urcara cei doi scarile, Tom ajunse mai mult mort decat viu sus, cu limba de-un cot, tinandu-se de balustrada ca sa aiba un punct de sprijin.Bill descuie usa si ii fac semn lui Tom sa intre, dupa care intra si el in casa.
-Ce casa frumoasa ai. Dar nu crezi ca e putin cam girly pentru tine?Pesemne a decorat-o iubita ta...remarca Tom in timp ce intra in sufragerie.
-Ce iubita? Amy? Nu e iubita mea. Iar asta nu e casa mea, e a ei. Si da, e cam prea girly, i-am zis si eu asta, zambi Bill. ia un loc, fa-te comod, simte-te ca acasa, sau... whatever, stai pe unde vrei tu, nu ma pricep la chestii d-astea. ma duc sa iau niste chipsuri si suc din bucatarie, ai vreo preferinta in materie?
-nup, ce-ti iei tu asta iau si eu. sa vedem ce gusturi ai, zambi Tom si se tranti pe canapea.
Urmara cateva clipe de tacere, apoi....
-OOOOOHH, NUUUU !!! FIRAR!!!
-Ce s-a intampla...TU ASA CAUTI SUC?? ramase Tom tablou in fata mizeriei din bucatarie, si a lui Bill, care isi dadea palme peste frunte.
-Nu, i-am pregatit ieri micul dejun lui Amy, si am uitat sa curat pe urma. Bine ca nu a vazut... Oh, Doamne, ce de treaba.
-Nu era mai simplu sa o scoti in oras?
-Nu, am vrut sa fie ceva special. nu stiu ce a fost in capul meu. Ehm, ia niste suc din frigider, de care vrei tu, sau orice iti place de acolo si uita-te si tu la tv, ca o sa dureze ceva pana termin aici. Sorry... spuse Bill in timp ce aduna farfuriile si tacamurile de prin bucatarie si le punea in ciuveta.
-Sincer nici eu nu stiu ce a fost in capul tau. Auzi,, ceva mai special... mustaci Tom. Vrei sa te ajut?
-------------------------
enjoy.... 
|
|
)
